Pe scurt: după dubla alegere din 1859, domnitorul a început să unifice treptat Moldova și Țara Românească. Între 1859 și 1866 s-au pus bazele statului modern: administrație comună, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, legi noi și școli. Unele măsuri au avut efecte durabile, altele au fost aplicate cu dificultate.
Unirea din ianuarie 1859 a fost mai întâi una personală: aceeași persoană a fost aleasă domn în ambele Principate. Statul comun a trebuit construit apoi pas cu pas, iar acest lucru explică de ce reformele din anii următori sunt atât de importante pentru istoria modernă a României. Cum s-a ajuns la dubla alegere este povestit în articolul despre cum a ajuns Alexandru Ioan Cuza domn în ambele Principate.
De la unirea personală la un stat unitar
Pentru început, Principatele au păstrat guverne și adunări separate, iar unificarea completă a venit în 1862. Atunci au fost proclamate un singur guvern, o singură adunare, cu sediul la București, iar țara a început să fie numită România. Până atunci, deciziile cereau acordul puterilor europene, ceea ce le încetinea.
Principalele reforme ale epocii
Politica lui Cuza a vizat mai multe domenii, iar cele mai cunoscute sunt:
- secularizarea averilor mănăstirilor închinate, în 1863, prin care statul a preluat pământurile respective;
- reforma agrară din 1864, care a eliberat țăranii clăcași de obligațiile feudale și le-a dat pământ, în schimbul unei despăgubiri;
- legea instrucțiunii publice din 1864, care a introdus învățământul primar gratuit și, teoretic, obligatoriu;
- codurile civil și penal, inspirate din modele străine, care au înlocuit legislația veche;
- o armată organizată pe baze moderne.
Reforma agrară și limitele ei
Reforma din 1864 a schimbat statutul țăranilor, care au devenit proprietari, dar loturile primite au fost adesea mici, iar despăgubirile au fost greu de plătit. Din acest motiv, problema pământului a rămas deschisă și în deceniile următoare. Istoricii discută și azi cât de mult a rezolvat reforma, de aceea ea se prezintă cu nuanțe, nu ca un succes sau un eșec total.
Școala și universitățile
Epoca a adus înființarea universităților din Iași, în 1860, și din București, în 1864. Ele au pregătit specialiști pentru administrație, justiție și învățământ. Legea din 1864 a încercat să creeze o rețea de școli în toată țara, iar în practică extinderea a mers încet, mai ales în sate.
De ce a fost înlăturat domnitorul
Reformele au stârnit opoziția unor grupuri conservatoare și liberale, iar în 1866 domnitorul a fost obligat să abdice. Ideea că țara avea nevoie de un principe dintr-o dinastie europeană a câștigat teren, iar această schimbare a deschis o nouă etapă în istoria statului.
De ce mai contează astăzi
Multe instituții moderne ale României au rădăcini în această perioadă scurtă, de numai șapte ani: sistemul de învățământ, codurile de legi și organizarea administrativă. Pentru alte subiecte din istoria României și a Europei, poți continua pe cronicaplus.eu.
Cum citești surse despre această epocă
Pentru a înțelege perioada, combină o sinteză de istorie cu documente ale vremii, cum sunt legile și proclamațiile. Compară interpretările mai multor istorici, fiindcă ei nu pun accentul pe aceleași aspecte. Verifică datele în mai multe lucrări și fii atent la diferențele dintre calendarul vechi și cel nou, care pot da, uneori, date diferite pentru același eveniment.
Întrebări frecvente
Când s-a făcut unirea deplină a Principatelor?
Dubla alegere a avut loc în ianuarie 1859, iar unificarea instituțiilor a fost proclamată în 1862, cu un guvern și o adunare comune.
Ce a însemnat secularizarea averilor mănăstirești?
Statul a preluat pământurile mănăstirilor care aparțineau unor lăcașuri din afara țării, folosindu-le pentru nevoile publice.
De ce a durat reforma agrară atât de mult?
Fiindcă interesele marilor proprietari și cele ale țăranilor erau opuse, iar legea a fost un compromis între ele.
Epoca lui Cuza arată cât de repede se pot schimba instituțiile unui stat, dar și cât de greu se așază schimbările în viața oamenilor obișnuiți.
