Când închiriezi o locuință ca persoană fizică, impozitul se calculează pe venitul net, adică pe încasările din care se scade o cheltuială stabilită de lege. De regulă, aceasta este o cotă forfetară, deci nu strângi facturi pentru fiecare reparație. Pe TaxeLive găsești explicații despre astfel de situații fiscale, iar regulile în vigoare se verifică mereu înainte de declarare.
Cum se calculează venitul net din chirii
Punctul de plecare este venitul brut, adică totalul sumelor primite de la chiriaș într-un an calendaristic. Din această sumă se scade cota forfetară de cheltuieli prevăzută în Codul fiscal, iar rezultatul este venitul net. Asupra lui se aplică impozitul pe venit. Ordinea contează: întâi încasările, apoi deducerea forfetară, la final impozitul.
Cota forfetară există pentru a simplifica lucrurile. Legiuitorul pornește de la ideea că orice proprietar are costuri de întreținere și uzură și le acoperă global, fără documente justificative pentru fiecare leu cheltuit.
Un exemplu simplu: dacă încasezi lunar aceeași sumă timp de un an, deducerea se aplică totalului anual, nu fiecărei luni separat. Așa rămâne calculul ușor de verificat, iar diferențele dintre ani apar doar când se schimbă chiria sau perioada de închiriere.
Ce acoperă, în practică, cheltuiala forfetară
Deducerea forfetară este gândită să includă cheltuielile obișnuite ale unui proprietar. Din acest motiv, în situațiile simple nu poți scădea separat aceleași costuri a doua oară. De regulă, ea înlocuiește:
- uzura locuinței și a bunurilor din ea, de la mobilier la electrocasnice;
- reparațiile și întreținerea curentă, cum ar fi vopsitul sau schimbarea unei baterii sanitare;
- costurile mărunte de administrare, inclusiv deplasările făcute pentru a rezolva o problemă.
Dacă ai în plan o renovare mare, nu te baza pe intuiție. Cere o părere unui contabil sau consultă informările oficiale, pentru că tratamentul fiscal depinde de natura lucrării și de forma în care obții venitul.
Utilitățile, contractul și impozitul local
O confuzie frecventă privește utilitățile. Sumele plătite de chiriaș pentru apă, gaz sau electricitate nu fac parte din venitul tău, iar cele plătite de tine nu se adaugă la deducere. Precizează în contract cine achită ce, ca să eviți neclaritățile la declarare.
Separat de impozitul pe chirie, ca proprietar datorezi impozit pe clădire, iar cotele diferă de la o localitate la alta. Ca să afli cum se stabilesc în zona ta, citește ghidul despre hotărârile consiliului local și locul unde afli cotele impozitelor din localitatea ta.
Pașii pe care îi repeți în fiecare an
Începe cu un contract de închiriere încheiat în scris, înregistrat conform cerințelor legale, și păstrează extrasele de cont care arată încasările. La finalul anului, adună sumele primite, aplică deducerea forfetară și estimează impozitul. Apoi declari venitul în termenul prevăzut, prin declarația unică, folosind contul din Spațiul Privat Virtual.
Păstrează documentele cât timp ANAF poate cere verificări. Chiar dacă nu deduci facturi, contractul și dovezile de plată te protejează în orice discuție ulterioară. Un calendar personal cu termenele fiscale îți evită amenzile și grija de ultim moment, iar materialele de pe TaxeLive te pot ajuta să înțelegi etapele declarației unice.
Recomandare practică
Cota forfetară face din declararea chiriilor un calcul scurt, dar nu te scutește de atenție la reguli, contract și documente. Notează încasările lunar, verifică la ANAF dacă regulile s-au schimbat și cere sprijinul unui contabil autorizat când situația ta iese din tipar. Pentru restul obligațiilor fiscale ale persoanelor fizice, continuă să te informezi pe TaxeLive.
